Asta spuneam că vor încerca, asta ne relevă materialele serviciilor speciale ucrainene, publicate de presa occidentală. Același lucru ni-l spune guvernul american în actul de aplicare a sancțiunilor.
Același lucru (în mod mai timid și caracteristic vag) ni-l spune și conducerea de vârf a Republicii Moldova. Asta zic jurnaliștii, asta am prognozat în analizele închise pe care le-am făcut încă înainte de 24 februarie și în publicate astă vară. Iată că mâine RISE ne promite o doză nouă din informații, probabil tot în același sens. Toată lumea tot înțelege, spune.
Dar nimic nu se întâmplă, e un fel de cerc vicios. SIS ne spune că știe totul foarte bine și chiar informează procurorii. Cei din urmă fie strâng din umeri, dar spun că își fac munca – fie fac aluzii către judecători. Judecătorii nu prea comentează, dar presupun că vor zice că nu le-au dat procurorii dovezi suficiente.
Până aici parcă totu-i logic – stat de drept, democrație, nu poți să te iei de bandiți până nu le respecți toate drepturile și demostrezi totul în instanță. Numai că până să se întâmple asta – riscăm să se producă prejudicii mult prea mari. Posibil chiar ireversibile. Cum de procedat așa încât în situația asta evidentă să fie și lupul (securitatea statului) sătul și capra (democrația/statul de drept) întreagă?
Oare cum s-ar proceda în democrațiile avansate? Să zicem în Suedia? Presupun că îi săltau demult pe capii și organizatorii nemijlociți. Pentru că judecătorii de acolo au încredere în procurori, iar societatea în justiție în general. La noi nababii din sistemul de justiție continuă să slujească prin inacțiune pe bandiți și se simt foarte confortabil cu lipsa de încredere a cetățenilor în instituțiile statului. Mi se pare un cerc vicios din care nu știu ce ieșire ar trebui să fie.
Probabil ar trebui să vedem mai întâi și câteva nume de procurori și judecători pe listele de sancțiuni internaționale. Altfel nu vor începe să acționeze cu bună intenție. Ce alte soluții ar fi? Dar fără a jertvi normele democratice?
